In picioare, echilibru, PRIMII PASI

Asta a fost ordinea dar evolutia ei a fost extrem de rapida. Eva a inceput sa stea in picioare in echilibru cateva secunde..minute..apoi primul pas tindu-se strans de ambele noastre maini pana cand intr-o zi deodata mi-a dat drumul la o manuta ca acum sa MEARA SINGURA IN PICIOARE..la 10 luni si 2 saptamani Eva a facut PRIMII PASI si de atunci tot asa merge.
Mersul este insa pentru doar cativa pasi apoi se prinde bine de mana mea sau a lui J si ne duce peste tot..nu are o tinta, porneste intr-o directie si se rezgandeste, o arage ceva si o ia intracolo la mijlocul drumului iar schimba directia si...rade, rade, rade..e mult mai bine, clar, decat mersul de-a busilea.
Insa daca ceva ce vrea e e prea departe se arunca in patru labe si intr-o secunda e la oiectul dorit, mersul asa e mai sigur chiar daca nu la fel de palpitant.

Landou, scoica, cadita.....

la toate am renuntat..si parca simt un gol...timpul trece, Eva creste si uite asa nu mai e bebelus.

Cand am transformat caruciorul din landou in sport am simtit un chimpe in stomac, aveam fata mare care statea in fund si nu mai vroia la orizontala.Desi abia asteptam momentul cand a venit a fost asa...brusc.

Scaunul de masina e ceva firesc si normal ca avem si noi, Eva nu mai incapea in scoica de mult asa ca am renuntat si ea ea si Doamne ce greu a fost...scoica aceea micuta, rosie pe care in maternitate fiind o asteptam cu sufletul la gura sa o aduca J., sa o punem pe Eva inauntru si sa plecam cu ea acasa. Si ce mica statea ea acolo in salopetica ei roz cu floricele, cum J. a asezato ca pe un nestemat in masina si a incorsetato on chingile masinii, si eu eu tot drumul pana acasa am stat cu mainile pe ea sa o protejez pe bebis de trepidatii...acum Eva nu mai incape in ea, asa ca o depozitam.

Cadita a devenit si ea un obiect inutil. Acum facem baie in cada mare, pe un covoras antiderapant cu toate jucariile, cu dusul si daca avem loc alergam sau suntem in picioare.
Si cat am cautat cadita..a fost moment special cand J. a venit cu ea acasa, o cadita portocalie, frumoasa, cu protectie pentru bebelusi. Si cum ii faceam baie unuei papusi minuscule in ea cu apita potrivita la temperatura, cu mana tremurand ca nu stiam cum si cu sufletul la gura sa nu panga Eva...Acum o depozitam si pe ea...

Ce urmeaza.....?

Prima raceala...de vara

Mda..am facut-o si pe asta. Am racit. Amandoua.

Nu stiu cum am reusit, insa si eu si Eva suntem racita, si nu oricum ci o raceala cu muci, tuse, jena in gat dar fara febra. Ea a luat-o de la mine, eu de la ea sau amandoua din alta parte, nu stiu..De vreo saptamana ne chinuim cu ea si sper ca suntem pe trecute insa mucii astia nu se dau batuti cu una cu doua.
A facut saracuta rana la nasuc de la atata tras nasul, sters..Tare rau e si ea nu sta la aspirat nasucul fie ca e cu batista bebelusului, fie ca se chinuie J sa faca pe aspiratorul cu gura. Nu mai zic ce de nazuri si crize la medicatie.
Ufff sa se duca odata caci nici eu nu o mai suport, m-a cam chinuit pe mine mai rau decat pe Eva, a trebuit sa ajung sa imi fac o radiografie de sinusuri dar tot cu homeopate ma tratez caci nu vreau sa risc ceva in lapticul ei atata vreme cat inca o alaptez.

Asociem cuvintele

aca = acasa
aca = a acazut
aco = acolo
apa = apa
mama = mama
pui = porumbel
ham = catel
pap = papa/mancare
apte = lapte
ga = gata
aplauda = bravo

tati se cam "supara" cand Eva il striga si pe el tot mama..:)..insa ea asociaza foarte bine cuvantul cu mine si cu el ca parintii ei.

Aratam cu degetul totul..

..si ce mai aratam, toate cele..e degetelui ei aratator intins permanet sa imi ceara, sa imi arate sau pur si simplu ca vede ceva.

1 Mai - muncitoresc!

De 1 mai noi am ales sa petrecem la mare, la Marea noastra Neagra, in Mamaia, la hotel Iaki 4*.

Joi ne-am hotarat sa plecam si tot in aceeasi zi am facut bagajele pe fuga gandindu-ma cu 100 de minti odata ce s aiau pentru Eva, sa nu uit ceva esential si apoi sa incropesc si un bagaj pentru noi doi. Au rezultat 2 valize si 2 genti mici pentru ea si o valiza pentru noi cu cateva lucruri aruncate in graba.
Pentru ea insa trebuia sa am detoate, trusa cu medicamente, cosmeticele de baie, haine goase, subtiri, intermediare, de soare, de vant etc.., stemer, blender, legume ca deh! Eva nu serveste borcanele din comert ci doar papica facut de mami cu multa dragoste.
Am uitat ceva totusi...bavetica si vigantoul insa fara probleme am cumparat de acolo.

Eram putin ingrijorata de cele 3 ore de drum, de rezistatul in scaunul de masina, insa s-au dovedit a fi griji fara rost. Am ales sa plecam dupa masa ei de pranz si candva inaintea somnului de dupa, insa tot ne-am lungit cu toate si am reusit sa plecam abia la ora 15:30-16:00 (nu mai retin exact).
Am facut foarte bine caci pana am iesit din Bucuresti si o mica parte a autostrazii Eva a dormit iar apoi dupa somn a fost bine dispusa si cu chef de joaca iar grijile mele s-au spulberat. A stat in scaunul la masina si sa jucat cu jucariile si am scoso doar cand a vrut sa pape putin laptic de la mami.

Cred ca nici in 3 ore eram in Mamaia, in nari ne intra briza sarata si ii aratam pentru prima data Evei apa cea nesfarasita. Camera din hotel a fost perfecta, ne-au adus si patut/tarc (la cerere).Vremea excelenta. Totul foarte bine si frumos. Pacat ca au fost doar 3 zile. Acum abia astept concediul de la vara cand vom merge odata in Bulgaria si odata iar pe litoralul romanesc, probabil in Neptun.



Cireasa de pe tort a fost piscina. Pentru Eva..normal...J. si ea s-au balacit ca niste adevarat pestisori. Eva a fost extrem de incantata, nu credeam, insa atat sa balacit, a ras, a plescait apa, a dat din maini si picioare, si a emanat o bucurie de nu imi mai venea sa o scot din apa. Dupa tzitizca, apa e iubirea ei cea mai mare..balaceala.

Afara e cel mai bine!

Sa iesim afara e o mare bucurie pentru Eva si de ce nu si pentru mine, caci iarna asta lunga mi-a ajuns cat ne-a tinut in casa.
Oricum afara e o lume intreaga ce asteapta sa fie descoperita iar Eva nu mai conteneste sa se uite peste tot. Nu mai zic de cat poate vocifera din carut cand mergem, sau la locul de joaca. Totul e nou, totul e minunat si ea vrea incontinuu sa vada, sa simta si sa descopere.
Incerc sa iesim cat de mult afara, ne intoarcem insa pentru mese in casa caci inca nu m-am incumetat sa ii dau sa manace afara ceva mai mult decat biscuiti, grisine sau apa si suc. Eva manca cu tot corpul :), are mancare in par, pe cercei, in nas, pe maini, pe picioare (mda!) asa ca pentru festinul de pranz ne retragem intotdeauna in "vastele" bucatarii de acasa.
Insa dupa masa daca nu dormim iesim iarasi si continuam plimbarea si minunatul de rigoare de multitudinea de noutati.

In parc imi place mie cel mai mult. Mergem cu prietena Evei, Sofia si mama ei. Astazi au stat amandoua in iarba la joaca si si-au impartit biscuitii..ma rog, vorba vine ca Eva a mancat tot chiar si biscuitul Sofiei apoi a baut cu mare placere sucul de mar si morcov care mai nou e deliciul delicios.

Prima boacana :)

Daca tot mergem foarte bine de-a busilea, iar ridicatul in picioare pe orice, nu ne mai e strain, atunci era de asteptat ca boacanele sa se intample. Asa ca astazi Eva catarandu-se de pe canapea, pe jumper, pe mobila a ajuns la un raft unde era pus un suport de lumanare decorativ rosu cu stelute..era..caci nu mai este :)...Eva l-a spart intr-o secunda cand l-a luat in mana si frumos i-a dat drumul jos asa cum face cu toate jucariile. Insa de data aceasta obiectul sa facut bucatele iar ea a ramas uimita.


Eu nu stiam cum sa reactionez, insa i-am vorbit frumos ca obiectul sa spart si trebuie sa strang sa nu se raneasca in ciobutele...cu tati mustaceam de ras pe la spate..prima ei boacana :)

De-a busilea - oficial.

Daca pana acum Eva mergea un de-a busilea tarat gen "guerilla style" ei bine de nici o saptamana e stapana propriilor genunchi care o asculta si mersul ei este un "de-a busile" oficial "in patru labe".
Ziceam eu ca nu o vad mergand asa caci ea prefera sus in picioare dar uite ca niciodata nu e prea tarziu.
Daca altii bebelusi stapanesc mersul asta chiar de la 6 luni noua ne-au trebuit 9 ca sa reusim.

Si e asa draguta cum "fuge" ea asa in genunchi si in palme, o las in mijlocul sufrageriei si daca nu e hopa sus pe ceva atunci clar ma cauta prin casa bineinteles cu gura pana la urechi si cu strigatele de rigoare.

Trebuie sa aranjez camerele pentru ea cat de repede. Neaparat sa ajung sa cumpar protectii pentru colturi, margini si prize accesibile.

Asta e..am fata mare :)))

Bravo!

A invatat sa faca "bravo".Adica isi loveste palmele specific si chiuie de bucurie. Daca ii arat imediat face ca mine, face si din proprie initiativa. E clar, a invatat si face asa bucuroasa si cu zambetul pe buze. Ce zambet..ditamai rasul in care ii vad clar cei 4 dintisor maiestosi :).

Hopa sus!

Gata cu statul la orizontala, nici in fund nu ne mai place. Placerea suprema e in picioare. Eva a descoperit "inaltimea" si nu o mai da pe nimic. Vrea in picioare si pace. Daca nu o ajut eu, nu e nimic, se descurca si singura. In patut, in tarc, pe covor, in brate sau oriunde nimic nu o mai tine pe loc, totul e numai bun de catarat asa ca Eva profita si in secunda doi e "hopa sus".
Invatam sa cadem frumos la loc in fundulet insa nu ii iese de fiecare data, asa ca o mai aud tipand de nervi sau pentru ca, saracuta, in caderea ei "necontrolata" sa lovit. Insa mami e mereu aproape si sare in ajutor de fiecare data.
Gata..am fata mare...am decretat.

Hristos a inviat!

Astazi este Pastele, primul din viata Evei. L-am petrecut in Chiajna la aer curat, soare si multa joaca impreuna cu bunicii materni si paterni si cu Mona(matusi'). Sa nu uit de ouale rosii si un gratar delicios...
Am avut noroc de vreme buna asa ca am stat afara in curte, ne-am plimbat si am fost la jocul de joaca pe care l-am descoperit acolo.Eva a desoperit si ea toboganul si incantata sa aruncat cu veselie pe el..ce rasete pe ea in timp ce aluneca...am un copil tare vesel si jucaus.

Bineinteles ca am facut furori cu ochelarii de soare, unul din cadourile iepurasului.Nu mai zic de invidiile starnite in parculet..sa nu uit, normal, si de susotelile parintilor probabil uimiti de aparitia noastra.

Am continuat joaca in curte pe motocicleta primita de la maia si taia. O bucurie...



A fost o zi placuta care abia sa incheiat. Eva doarme obosita si sper la noapte sa aiba putine treziri.

31 Martie 2010 - 31 ani!

Da..a fost ziua mea, am implinit 31 de ani..o varsta mare consideram eu odata, acum insa ma simt la fel de pustoaica ca la 22, ma tradeaza cateva fire albe din crestetul capului care rasar primele cand se mai duce din vopsea si cateva dungulite fine la ochi. Altfel inca imi zice lumea "domnisoara" chiar daca ma vede impingand la carut..poate nu eman inca aerul de "doamna" care in mod normal apare la varsta asta.
Mie imi convine si asa ma simt cu cativa ani mai putini...varsta din buletin e una si alta cea din inima mea.




Am peterecut ziua doar noi 3 plimbandu-ne prin Herastrau, prin muzeul satului si apoi am mancat ceva delicios in Hard Rock Cafe unde spre surpinderea mea chelnerii "instruti" de Johnny mi-au cantat pe 7 voci baritonale de barbati "La multiiii aniii!!!!Georgiaaaaaa sa traiascaaaaa!!!impingandu-mi in fata o prajitura cu o luminarica numai buna de suflat in ea.. si m-am emotionata toata.

Tot acum a fost si prima iesire e Evei intr-un restaurant la o varsta la care sa constientizeze acest fapt. A fost atat de bucuroasa, uimita, in verva, cum nu am mai vazuto. Se agita de placere, tipa, vocifera, se intorcea in toate partile, zambea oricui si intinde manuta sa apuce tot...e clar..fetei mele ii vor placea iesirile.

Roseola Infantum

Ei bine, febra cea rea de zilele trecute a prevestit acesta roseola infantum care a reusit sa o umple pe Eva de o roseata inestetica pe fata si trunchi.

Ce este roseola infantum? Iata :Roseola sau eruptia subita, in termeni medicali, a mai fost denumita si a sasea maladie. Roseola infantila este o maladie virala, cauzata de virusul herpes de tip 6 (HHV-6).

Aceasta este o boala usoara, frecventa in prima copilarie precoce. Se regaseste la copiii de 6 pana la 24 de luni, ea devenind foarte rara dupa 4 ani.

Simptomele roseolei infantile

Roseola infantum se caracterizeaza prin febra foarte mare, care poate atinge usor 39-40 de grade, generand chiar convulsii. Febra persista 3 zile dupa care este urmata de eruptia unor pete roz.

Perioada de incubatie este de 5 pana la 15 zile.

Maladia este dificil de diagnosticat inainte ca eruptia sa aiba loc. Nu exista alte simptome, in afara febrei si a unei usoare laringite, care sa conduca spre diagnostic.

In zilele 1-4, roseola se manifesta prin febra si uneori printr-o gripa usoara insotita de tuse.

In zilele 4-8 temperatura revine brusc la normal, apoi urmeaza o eruptie cu pete roz, usor reliefate, pe fata si pe trunchi. Ulterior eruptia se palideaza si copilul revine la normal. Din acest moment, copilul nu mai este contagios.


Roseola este putin contagioasa, iar un tratament special nu este necesar, in afara celui care presupune scaderea febrei. Complicatiile sunt foarte rare, iar imunitatea permanenta.


Ce puteti face

Incercati sa-i scadeti temperatura cu paracetamol sirop.

Dati-i sa bea multe lichide.

Tineti copilul intr-o camera racoroasa, imbracat sumar.

Nu folositi comprese reci in exces, caci temperatura ii poate scadea prea mult, ducand la frisoane si la un nou acces de febra.

Cand apelati la medic

Chemati de urgenta medicul daca temperatura depaseste 39 de grade si nu i-o puteti scadea sau daca are unul din urmatoarele simptome:
- somnolenta neobisnuita
- dureri de cap severe sau intepenirea cefei
- convulsii
- eruptie cu pete rosu inchis sau purpurii plate.

Am fost la pediatru, la spitalul Grigore Alexandrescu si la dermatolog iar concluziile au fost ca eritemul aparut este urmare a febrei si implicit acesta boala.
Cam ciudat sa aibe 3 zile la rand febra de la dintisori insa nu am exclus nicic acest aspect. Totusi ipoteza cea mai plauzibila este acesta roseola.

Oricum problema in sine nu este chiar o boala ci mai degraba o eruptie cutanata pe care mare parte din copii pana in 2 ani o dezvolta si raman cu imunitate pe viata impotriva ei. Nu se manifesta violent ci doar estetic.
Acum ne trece, pielea redevine catifelata si moalte, spatele se albeste si este numai bun de papacit, asa ca ne-am linistit...pentru o perioada cel putin.

Insa urmari tot sunt si nu ma refer la piele ci la faptul ca datorita febrei si starii pe care a avuto, a cam lasat mancarica solida pe planul doi si ne-am reindragostit de san.
Ce sa fac,rabdare si iar rabdare (tutun nu folosim) si sa speram ca in cateva zile ne revine si apetitul.

In controalele la medic i-au vazut Evei si putin rosu in gat, ma gandesc c apoate e ceva de face "fitze" la mancaric ainsa deocamdata nu ma agit. Sper ca ii va trece lejer cu cel mai bun tratament " hidratarea cu laptic de mami". ce sa facem...cunostinta cu micile viroze..doar e primavara, nu?

Febra cea rea

De cateva zile nu am mai scris. Nici nu am putut, nu am avut starea necesara. Pentru ca Eva e in plina eruptie dentara si intro stare febrila continua.
O febra sacaietoare de 37.7 - 38.5 grade, care tine mortis sa apara dimineata, la pranz si seara si se lasa invinsa doar de cele 3 ml de nurofen administrate. Sosetele cu otet nu au avut efect din pacate.

Dintii cred ca sunt problema, cei de sus, centralii.Ies amandoi odata si sfasie gingia de doua ori asa ca mititica trebuie sa suporte durerea respectiva. Si o suporta, nu se plange foarte tare. Mai maraie, mai e nervoasa insa febra asta rea a pus capac.
Eu o vad ca vrea sa se joace, sa cante, sa tipe, sa vocifereze, afara e in extaz..insa cand vine febra se moleseste, cauta sanul si vrea in brate..ufff..si asa ii fac, ii ofer tot ce vrea si in cele din urma epuizata adoarme. Eu insa, si mai epuizata, stau de veghe langa ea. Nu ma lasa inima sa o las asa...

Am chemat pediatra, am fost la a doua opinie la spitalui de copii..nici un doctor nu a sezizat un alt aspect decat dintii, si o usoara roseata in gat (?!)..asta mai vedem..asa ca ramane pe doza de nurofen, san, gel de dinti..rabdare si iubire multa.

Nu am fost buna de nimic de doua zile, azi insa ca Eva spre seara nu a facut febra si era cu chef de joaca, mi-am revenit si eu. Bleaga mai sunt..deh! e prima "criza" cu care ne confruntam si pana nu imi invat reactiile asa ma port..bleguta..mda..
De maine fie ce o fi (febra sau nu) trebuie sa redevin stapana pe situatie, puiul depinde de mine si trebuie sa ma descurc, pai nu?....

Tragem noi dar macar dintii sa iasa frumos...sa nu mosteneasca partea asta a neamului caci daca, va trebui sa purtam aparat dentar la momentul potrivit..

In sfarsit...primavara

A venit si primavara in Bucuresti..ce am mai asteptato. Ieri si azi au urcat termometrele pana spre 20 de grade, copacii stau sa pocneasc in curand. Abia astept sa infloreasca sa le simt mireasma, sa mai diminueze putin mirosul greu al stazilor.
Sa vad verde, frunze, flori, albine, oginda apei din parcuri, sa simt raza de soare si sa o aud pe Eva cum chiuie.
Nu mai stau in casa pe asa vreme, caut locuri de joaca amenajate si parcurile din apropiere. Eva vrea joaca, e fascinata de copii si de animale. O vad cum ii zambesc ochii cand ii vede. Vrea sa sara din carut direct la joaca. Vrea in picioare desi ele nu o asculta inca.."peste putin timp mama..ai rabdare..inca putin" ii zic.

Ma gandesc la vacanta, o parta deja am rezervato, celalta e in plan. Nu stau acasa vara asta, nu in casa cel putin...vreau la mare, la munte, oriunde e cerul senin si aerul proaspat.

Eva e incantata, eu si mai si...plimbare strig...

Dintisorii

..ce ne mai chinuie. Adica cei 2 de sus ca cei 2 de jos care au iesit primii au fost fara probleme.
Azi noapte am avut show...uf saracuta..cred ca doare. Ziua probabil nu simte ca se joaca, tipa, "vorbeste", roade diverse, dar noaptea cand sa doarma si ea..hop gingia.
Am vazut un coltisor foarte mic (parca!) ca a strapuns gingia, sper sa fie asa ca nu ma lasa sa vad...si pana la Paste sa fim iepuras in regula :).

In picioare

De cateva zile Eva reuseste sa se ridice daca se sprijina pe ceva, in genunchi iar daca e putin ajutata chiar in picioare.
Inca incetisor dar vad ca are curaj. Si daca a descoperit placerea privitului de la o oarecare inaltime acum vrea sa faca asta mereu. Insa nu are stabilitate sau obiectul de care incearca ea sa se sprijine nu e fixat asa ca tot jos ajunge in cele mai multe cazuri cazand. Cade insa in fundulet iar distanta e mica asa ca nedurando incearca iar. A avut si cateva cazaturi cu plansete dar nu cred ca sa lovit rau.
Incearca sa mearga si de-a-busile insa nu ii iese miscarea. Nu s aprins cu sa "mearga" cu genunchi, asa ca se deplaseaza ea dar mai mult taras. Ajunge unde vrea insa si asta ma cam pune pe ganduri caci trebuie sa aranjez casa pentru ea. E curioasa si vrea sa studieaza totul chiar daca e in cel mai mic coltisor.
O tenteaza papucii, telecomanda, telefonul, cana mea de ceai, tastatura, mouse-ul, tuburile de creme, zulufii covorului, sticla de plastic si cutia de servetele umede. Jucariile sunt pe locul doi.

Baba Iarna

Nu se da dusa deloc, suntem sub incidenta unui al nu stiu catelea god galben de ninsoare si viscol si e martie..10 martie maine. Ufff...frumoasa iarna da' lunga rau..m-am cam saturat de frig..vreau soare..parc, plimbare, aer liber...brrrrrr.

Ieri a fost 8 Martie si in loc de ghiocei, zambile si zumzet de albine am avut un "zumzet" de viscol si miros de fulgi. Noroc cu tati care ne-a adus cadouri caci "doua fete are tata" si ne-am mai inveselit.

De cateva zile nu ne-am incumetat sa mai iesim, sunt 0 sau cu - grade in termometre si bate un vanttttt. Stam in casa si ne jucam, in patut, in tarc, in jumper, pe covor, ce sa facem..e haios asa..ba azi chiar am deschis si o carte caci pe ultima am citito asta vara cand cu burta umflata stateam pe canapea cu AC dat drumul si asteptam termenul.

Cu raceala sunt pe trecute, desi acusica fac 2 saptamani de cand ma luat. Abia astept sa imi treaca insa vad ca Johnny a venit azi acasa mucios si cu durere in gat..e clar..deja l-am trecut pe paracetamol si oscillo si sper sa ii treaca repede..ufff..poate scapa Eva si de data asta..da Doamne.

Primavara cu dinti

Asa e primavara asta..sau iarna e mai tare ca ea..ori babele s-au vorbit si nu trec fara valva.
Daca pe 1 martie am avut 17 grade in termometre iar primavara se arata in forta de astazi se anunta iar cod galben de ploi si ninsoare. Vine chiar si viscol iar..ufff...cica se asterne zapada iar ( = mocirla, noroi).

Gata..zapada e iarna si cum ultima fila a iernii din calendar a cazut ar trebui sa plece si ea..insa nu..cu ultimele puteri isi arata coltii acum sustinuta si de babele astea posomorate.

Dar sa treaca odata. Nu mai vreau sa ne infofolim. Sa o scot pe Eva din hainutele groase, din "cosmonaut". Vreau sa i se vada afara mai mult decat ochisorii caci ea este frumoasa foc.
Am fost si la shopping de hainute de primavara (2 am cumparat si 2 am primit) asa ca vreme sa fie sa le prezentam.

Hai iarna, te rog, du-te acum si vino cu forte proaspete la anul de Craciun cand facem bradul, cozonaci si focul in sobe...si lasa primavara in locul tau sa ne gadile cu razele de soare si miros de zambile. Sa cante pasarelele si sa iesim afara la joaca. Sa strangem si sa curatam gradiniile pentru verdele frumos si pentru ramurile pline de muguri. Hai...

Sunt racita

..de cateva zile bune..ba chiar de aproape o saptamana. Urata senzatie de ameteala, greu, calduri si un nas ca un robinet. Stau cu masca si ma sufoc sub ea, insa incerc sa protejez un pic casa si pe Eva.
Parca aztazi totusi e mai bine, vad ca nasul sa cam legat..poate incepe sfarsitul racelii asteia.
Habar nu am cum am reusit sa racesc. Banuiesc totusi ca in curentul de afara cand intr-o zi primavaratica am iesit cam neprotejata pe "aleea castanilor" cu carutul la plimbare.
O fi sensibilitatea faptului ca alaptez si organismul e mai slab protejat, sau a faptului ca toata iarna in casa am lasat garda jos..cine stie. Oricum abia astept sa imi treaca.

Sper din suflet ca Eva sa fie mai rezistenta ca mine..doar bea laptic de mamic :)

Astazi e MARTISORUL - (MA-MA)

Iar noi am primit amandoua martisoare identice de la tati, o frunza de trifoi cu o buburuza pe ea sa ne aduca noroc si un aranjament floral pe care Eva l-ar fi mancat daca as fi lasat-o in preajma lui.
Maine ne vom pune martisoarele in piept si vom iesi la plimbare cu ele. Astazi am iesit cu martisoarele de la bunica/maia dar maine cele de la tati le vor lua locul pentru toata luna martie.

In sfarsit, calendaristic a venit primavara insa se mai anunta cateva zile de frig si ninsori...ultimele...trebuie sa isi faca Babele de cap si gata...

Edit

Astazi e zi mare...Eva a zis MA-MA..cel mai frumos cuvant din lume si eu l-am primit chiar azi..Il voi atarna de un fir rosu-alb si il voi purta prins in piept langa inima toata viata.

A mai incercat ea sa zica insa nu a reusit clar decat astazi cand suparata, trezita din somn sa gasit in alte brate decat ale mele a strigat MA-MA..nu stiu daca zice constient sau nu..dar ceva este.

Eu sunt totpita toata..abia astept sa o aud iar si iar...

In patru labute

Asa sta Eva mai nou, insa doar cateva momente, nu cred sa mai treaca mult pana sa o vad deplasandu-se de-a-busilea.
Se intoarce pe burtica, pune mainile in fata si hop ridica pieptul sus apoi dintr-o miscare se sprijina pe genunchi. Nu poate sa "mearga" inca dar incearca si se bataie fata-spate de cateva ori. Apoi oboseste si se arunca jos ca in 2 secunde sa faca aceeasi miscare.
Stiu ca mersul de-a-busilea nu e o piatra de hotar in dezvoltarea copiilor insa tare mi-ar placea sa o vad mergand asa. Trebuie neaparat sa ma pregatesc pentru asta si sa inlocuiesc covorul din sufragerie cu unul mai mare iar pe cel de la ea din camera cu unul mai pufos.

Avem 2 dintisori

...iesiti fara mare bataie de cap. Nu tu febra, nu maraieli, nu deranjamente la burtica ci pur si simplu m-am "zgariat" in ei cand ne jucam.
Au iesit ei mai demult si trebuiau deja mentionati insa abia azi scriu despre ei. Sa apuc sa scriu despre iepuras pana nu apar si cei de sus caci nu cred sa mai treaca mult pana apar si acestia.
Primul dintisor a aparut la zi mare, de Boboteaza (06 ianuarie 2010)asa ca il cheama "Ioan" iar pe al doilea "Petre" ca e tare ca piatra...urmatorii cred ca raman in anomimat fara nume destinate.

7 luni

Astazi Eva Ilinca a facut 7 luni..unde sunt zilele de inceput?..imi amintesc cum am aduso acasa de la maternitate, mica mititica afundata in scoica de la masina inotand intro salopetuta roz, de prima baita cu urlete si de prima plimbare cu caruciorul in zilele caniculare de august...ce repede trece vremea..

Zilele trec si cu ele inima mea de MAMA se umple, sentmentele se intensifica, legatura dintre noi e alta, eu ma schimb , ea creste...eu O IUBESC.

Maine vine tati

Ce il mai astept...Nu a plecat el decat de 5 zile dar mi-a lipsit. In curand sa va urca in avion iar maine pe la pranz il astept acasa. Pe el si valizele lui :).
Abia astept reactia Evei cand il va vedea dupa atatea zile, ea oricum se bucura tare seara cand il vede venind acasa.Cand aude cheia in usa intorce capul, asteapta sa intre si cand il vede incepe sa ranjeasca cu mare veselie si zgomot...ce sa ii faci e iubitul nostru...

La baita

Doamne ce ii mai place la baie. Cand vine seara si ii zic de baita si cand ma vede ca pregatesc toate cele e toata un zambet..mai am si un catecel inventat de mine pe care il cant inainte de baie si cand il aude instant imi arata dintisorii intr-un zambet larg de tot.

Nu ii mai facem demult baie in dormitor pe pat cum ii faceam cand e abia nascuta, acum ma cocosez in baie peste cadita ei pusa in cada mare..noroc ca de la o vreme de cand a mai crescut si nu ii mai e frica o spala Johnny. Ce mai stropeste, da din manute si din picioruse, roade si suge ratusca, rade, gangureste...ce sa mai e in lumea ei..leu leu dar ea parca e peste in apa . Abia astept sa o duc si la bazin sa ne destrabalam si pe acolo. Am zis sa asteptam primavara pentru asta, pe gerurile si viscolurile care au fost nu m-am incumetat.

As zice ca baia e preferata ei daca nu ar fi tzitzica..sau cateodata nici nu mai stiu :)...

I-am facut baita si in cada mare, am intrat eu sau Johnny si am tinuto sa dea din picioruse, ce bucurie.....nu vad sa se sperie desi a cazut odata cu fata in apa cand pentru o secunda am tinuto putin mai larg.

Aseara la baie insa am avut parte de o surpriza neplacuta. Ne jucam cu buretelul de baie plin cu apa, eu il ridicam sus si ea se juca cu firul de apa ce curgea subtire , i-am dat asa pe burtica, pe obrajori, pe nasuc si a intrat si in guritza...cred ca a inghitit ceva apa sau nu stiu cand deodata aud "hac" si o vad cum vomita in jet lapte+jumatatea de portie de cereale ce cu greu o mancase mai devreme..saracuta avea si in nas..din cauza pozitiei de semisezut (la 45 grade) cred ca sa inecat caci se invinetitse toata si icnea de zor..intr-o secunda am luato in brate am batuto pe spate mai aplecata pana a dat tot afara...uffff imi tremurau mainile..ea plangea saracuta caci se speriase tare...bata-l norocul de buretel cu apa..am schimbat apa si ne-am intors in baita la joaca..insa momentul mi-a creat un pic de panica noroc ca nu ma blochez instant cand e vorba de asa ceva.
Soacra mea era langa mine cu o fata verde-albastra si cu picioarele tremurande....cam slaba de inger :))))...

Oricum mai avem azi si de maine ii face tati baita iarasi....

Camera Evei

Eva are camera ei unde doarme. Am ales sa dormim separat, noi in dormitorul nostru si ea in al ei. Asa ca am amenajat camera cea mica pentru ea cu catva timp inainte ca ea sa vina pe lume. Nu am ales clasicul roz pentru fetite ci am mers pe culoarea verde brotacel inveselita de mici pete de coloare pe ici si colo.
Am cautat ceva vreme patutul, piesca centrala a camerei si locul ei de relaxare pe timpul noptii..este, normal, verde brotacel cu 2 capete de broscuta aplicate..e superb..mi-au sclipit ochii cand l-am vazut si l-am ales instantaneu. A trebuit insa sa il asteptam mai bine de o luna sa vina din Italia caci culoarea si designul erau mai putin ceruta ca magazinul sa il aiba pe stoc.
Insa si cand a venit...eram inca la birou..am primit telefonul de la curier si de fericire am anuntat toata agentia, toti stiau ca a venit patutul..asa ca mi-am luat burtoiul si intr-un suflet am alergat acasa..venise patul printesei.



Acolo doarme ea din prima zi acasa. O aud imediat daca se trezeste, ne desparte doar un perete si ne leaga un interson ce sta mereu aprins langa urechea mea.O aud si cand respira...Dimineata insa spre trezire o iau langa noi in pat, imi e drag sa ii simt mirosul si sa o stiu intre noi doi.

Azi sunt singura cu Eva

Johnny a plecat intr-o scurta calatorie pana la NY, acum e in avion deasupra Atlanticului cred. Ce o face..mananca, se uita la un film sau pur si simplu sta? Uite ca imi e dor de el deja desi a plecat doar azi dis de dimineata.
Sper sa ajung si eu odata dincolo de ocean daca imi inving teama asta absurda de zboruri lungi pe care nu stiu cum am capatato caci in avion am fost cred ca de peste 20 de ori...

I-am dat comanda de lucrusoare pentru Eva, de cosmeticale si lenjerie intima dintr-un faimos magazin pentru mine si de ce isi gaseste dragut pentru el. Nu exagerez cu cererile caci nici America nu mai e ce a fost, chinezariile sunt in floare si acolo mai ales ca toata industria lor e acum in tara milioanelor de oameni.

De fapt singura nu sunt, a venit mama lui sa stea cu noi si sa o vada pe Eva caci a trecut ceva vreme de cand a vazuto ultima data. Nu ma simt chiar confortabil cu ea aici insa cateodata se dovedeste a fi utila. Noroc ca in weekendul asta mergem si la ai mei asa ca nu trebuie sa intretin atmosfera. Nu e ea femeie rea mai degraba sunt eu mai necomunicativa sau nu gasesc subiecte de conversatie cu ea mai mult decat asta mica.

Eva in schimb e incantata sa fie in centrul atentiei tuturor, vad progrese mari in ultimele zile, a inceput sa vocifereze mai mult, in sfarsit spune ceva cat de cat pe inteles :nei-nei, nene, da, baba, te-te, me-me..cica a spus si tata insa nu as credeo eu pe cuvant pe soacra-mea :). Incepe sa se si ridice un pic pe genunchi intr-o usoara incercare de a merge deabusilea insa mai vedem..

Cu mancarea e la fel..fitze si figuri, cand vrea cand nu vrea..tzitzica insa e la mare cautare iar eu sunt in extaz.

INCEPUTUL (povestea nasterii)

de fapt cred ca asa ar fi trebuit sa incep acest blog, cu "inceputul" insa pragul celor 6 luni de la nasterea Evei mi sa parut un moment deosebit care trebuie "memorat" chiar si virtual.
Cum niciodata insa nu e prea tarziu am sa postez aici povestea nasterii iubirii mele Eva Ilinca, poveste care am trimiso acum ceva vreme si pe forumul DC :

"01 noiembrie 2008 asa imi place sa cred ca sa intamplat in aceasta zi… serbam 6 ani de cand noi doi suntem impreuna cu o noapte de dragoste….sperand intr-o minune…si minunea sa intamplat.
Calatoria micutei noastre minuni incepe astfel intr-o zi de toamna frumoasa, o zi cu semnificatie pentru parintii ei care isi doreau un copilas si care au hotarat ca e vremea sa il aibe. Nu sa lasat asteptata, perioada era propice si se potrivea cu dorinta noastra de a avea un “leut”. Nu am stiut ca am ramas insarcinata pana intr-o zi (19 noiembrie) cand as aintr-o doara m-am gandit ca simt ceva in burtica si in mintea mea a incoltit un gand.Ma foiam pe scaun la birou cu ochii pe ceas sa fug acasa si sa ma opresc in prima farmacie sa cumpar un test. Nu am spus nimanui de gandul meu…

Eram cu testul in mana, tremuram toata…2 liniute foarte clare..2 liniute..sun la sot care se dusese sa spele masina si il chem acasa, saracul nu stia ce e cu vocea mea ciudata care il cheama acasa. Vine..intra pe usa..ii pun in fata testul..se uita buimac si intreaba “ce e asta?”, ma uit la el, nu zic nimic si il mai arat odata, face ochii mari, rade….ramane perplex..ii zic sa se duca la farmacie sa ia un test..iese pe usa zapacit..intra inapoi si ma intreaba de unde . Se intoarce cu testul, eu eram hotarata sa il repet dimineata..daaaaa..in secunda doi eram iar cu noul test in mana…2 liniute clare. Ne uitam unul la altul si avem gura pana la urechi..era clar.


A doua zi mergem la ecografie la doctorul meu Isreb Nayel si imi confirma sarcina 4 saptamani, imi da prima fotografie a bebelusei..un punct mic negru. Era ea.

Sarcina a decurs normal, fara problem majore, nu greturi, nu rau, nu pofte..mirosuri da..accentuate..simteam totul. Totusi in februarie simt eu ceva…o sangerare..fugim la spital..dezlipire de placenta..ok, nimic grav..2 saptamani la pat si tratament. Asa fac, stau acasa si citesc, ma uit pe geam cum ninge si e frig..dorm…pentru bebita mea orice. Trece si asta, sarcina avanseaza, aflam ca o sa avem fetita, facem ecografii (cam exagerez eu cu ele dar imi e dor de ea), burtica creste vizibil, bebe misca, o simt din ce in ce mai clar..ma gadila, sughite. Trec lunile si vine vara, vara care ne asteapta sau o asteptam noi pe ea caci vara asta ne intalnim cu bebe.
Cand am aflat ca am ramas insarcinata am calculat momentul cand se implineste termenul de 40 saptamani..25 iulie..si asa mi-a ramas in cap…de 2 zile incepe leul si eu am termen pe 25. Toti imi zic..e fata vina mai devreme, e vara vine mai devreme…eu nu si nu..vreau leutul meu mic.


Zilele de vara trec, se apropie termenul si ultimele zile de rac..stau linisitita cat pot de mult sa mai stea si bebe, sa treaca racul. Gata am intrat in leu..fac orice pot..nu prea mai pot..Nayel ma asteapta duminica 26 iulie la spital sa vedem ce facem..cezariana zice el..eu nu prea vreau dar bebe e sus.
Ies cu Johnny la plimbarea din jurul blocului..imi e greu..sunt mare, umflata, e cald..se anunta o zi si mai calda maine. Maine am termenul….

Ma culc…

UPSSSSSS….ce ma doare..iar…inca odata..mmmm…la 10 minute..ce zi e azi? Sambata 25 iulie ora 02:00 si ma doareeee….Il trezesc pe sot…ma mai culc…resist asa pana dimineata cand il sun pe Nayel..ma trimite la spital sa ma vada medicul de garda si ma linisteste ca vine si el , nu ma lasa acolo..stie ca sunt agitata si nu ma lasa asa.

Imi iau bagajul pregatit deja si plec cu inima cat un purice..azi e ZIUA EI..



La spital am dilatatie 2, ok gata ma interneaza..inca am curaj, nu ma parasit..azi vine bebe..la termen fix..leuta mea…nu vrea cezariana vrea sa ii salveze burtica lui mami. Ajung sus in camera de travaliu, Johnny nu are voie..poate e mai bine..eu am mai mult curaj singura. Ma monitorizeaza..contractii puternice, dese..le suport si sunt laudata.Vorbesc cu sotul la telefon printer contractii, il trimit sa manace ceva caci cine stie cat dureaza..il calmez eu pe el .
Un control..dilatatie 3-4. Il sunam pe Nayle si asistentele si medicul de garda (Azdacher) primesc ceva indicatii sa imi rupa apa si vine si el imediat. Eu pregatesc epidurala, sunt gata, astept…..Un alt control peste jumatare de ora…dilatatie 7-8…”nu mai putem epidurala” aud de la medicul de garda..CE?!!!???????? tipa ceva in mintea mea..e bine, e rau..nu mai stiu..eu ce fac???? Nu imi rupe nici apa…ca nasc rapid zice.

Il vad pe Nayel..ma linistesc instant..ce bine e sa fie aici, aveam nevoie sa il vad sa stiu ca a venit. Glumeste cu mine, imi face control..dilatatie 9, imi rupe apa..putin colorata, asa ca primesc antibiotic. Se schimba si zice “HAI”…hai unde? Ce?...”pe masa”. Contractiile vin..dese..tot mai dese..totusi imi arde de “prostii”..ma uit la doctor ca e in maieu mulat si cu brandul pe afara…am la ce ma uita..bronzat asa ..deh! nasc eu dar ochiu’ de femeie….



Ma urc pe masa intre contractii..e clad..e cea mai calduroasa zi si tot soarele se revarsa pe mine..e ora 17:00. “Cand simti contractia impinge”…da da..impinge tu ca eu nu stiu…”NU POOOOOTTTT”, doare, tip,..inca odata…inca odata..tip, inchid ochii si ma linistesc..ceva cald iese din mine..”GATA.BRAVO”. A VENIT PE LUME EVA ILINCA. Abia acum deschid ochii..o vad..e mica, vanata..”de ce nu tipa?”..”ai rabdare”. Am rabdare..e asa bine…nu ma mai doare nimic..Intreb cat e ceasul. 17:25.

Aud un tipat..vad un piciorus doar caci bebe e flancata de doi medici neonatologi care se ocupa de ea. E bine. Mi-o arata 5 secunde, apuc doar sa ii sarut parul umed, negru si cret, apoi ei dispar. Eu raman cu Nayel si asistentele dragute la cusut si finisat. Domnul doctor e “croitor” asa o aud pe o doamna asistenta, “asa bine taie si coase”. A venit cu trusa personala pentru mine. Am parte de cel mai bun tratament si de cel mai bun medic. Reparam ”jucaria” asa zice Nayel..si recunoaste ca trebuie sa faca bine acolo ca nu doar la facut copii se foloseste ..glumet..ma face sa rad….

Ajung in salon, il zaresc pe sot cu coltul ochiului..are cel mai mare zambet posibil..imi zice ca e superba..suntem doi fericiti…avem un copil…o fetita. Primesc un superb buchet de flori, colegele de salon il apreciaza si ii fac fotografii.

UPSS….vine o asistenta cu bebe si il pune la san, eu intreb ce sa fac ca nu stiu, ea imi raspunde ca stie bebe ce sa faca…si deodata vad o gurita mica care se infige direct in tzitzi si incepe sa suga….ce senzatie minunata…sunt MAMICA."

Stam in fundulet

destul de instabil insa. Inca nu sta in echilibru perfect. Daca o las singurica nesprijinita are tendinta de a se lasa pe spate si chiar cade (saracuta de 2 ori a plas din cazatura) sau se apleaca in fata de atinge parchetul cu barbia. eageaba o pun eu intre perne ca aluneca intre ele si apoi ma striga de acolo sa o ridic..ma rog "ma striga" e mult spus, de fapt incepe un scandal cu tipete ce se aude de undeva de sub o perna.
Dar ii place sa stea asa..rade si e fericita cand o pun asa. Cred ca orizontul ei e mult mai interesant din pozitia asta, la orizontala era cam limitata la tavan si becuri insa asa...eee..jucariile prind o alta forma si casa alta dimensiune.
E nerabdatoare, o vad, sa se ridice sa se mista mai mult insa deocamdata miscarile ii sunt limitate. O ajut eu dar nu o fortez..cred ca eu sunt mai nerabdatoare ca ea.Acum vreau sa o vad in fundulet, apoi cum merge de-a busilea, in picioare...vreau sa treaca timpul repede si nu prea. O ador acum cand e bebelus sugar..e superba..eu asa o vad. Viata mea...

Eva are ochi albastri

...deocamdtaa cel putin. Doctora pediatra zice ca asa ii raman, eu sper sa ii ramana asa desi nici eu si nici Johnny nu ii avem colorati, dintre bunici doar mama ii are verzi si in familia ei mai sunt ceva culori :), sper ca ea sa traga o gena de acolo. Mai sper/doresc eu multe pentru ea la partea fizica (normal ce mama nu isi doreste copilul frumos) mai ales ca e fata si mai ales ca eu am suferit de ceva complexe...nu insir aici ce imi doresc pentru ea ci soptesc eu usor totul cand ridic ochii spre cer...

Ninge iar...

si eu ma bucur pentru ca imi place sa fie iarna cu zapada, sa stau in casa la cladura si sa privesc pe geam fulgii dansand.
Azi am iesit afara cu carutul, a trebuit sa ajung la Cora si cu Eva in port-bebe mi-ar fi fost mult mai greu. M-am incumetat ca eram cu mama desi la intoarcere am venit singura acasa, noroc cu cativa trecatori care m-au ajutat sa escaladez mormanele de zapada sau sa scot rotile cand m-am afundat total. Nu cred totusi ca mai ies cu carutul, am mai zis dar acum am vazut ca e foarte greu..poate se si strica, mai stii..chiar daca e el un carut din ultima generatie.
Evei ia placut afara, a dormit balansata de rotile carutului prin noianele de zapada, a dormit si in magazin iar cand sa trezit sa jucat frumos cu o cutie de bavetici de unica folosinta caci altceva nu am gasit sa ii dau.Nu am cumparat mare lucru, cautam biscuiti fara gluten care bineinteles nu se gasesc desi culmea toate mamicile cauta asa ceva, totusi am cheltuit ceva banuti pe nimicuri..

Acasa daca stam ne jucam mereu asta cand nu ne chinuim cu mancarea sau cu somnul. Singurica nu prea sta caci daca sunt cu ea aici nu o pot lasa sa planga sau sa tipe daca vrea ceva. Ce sa fac? Oricum prefer sa stam impreuna si sa ne jucam, imi place la nebunie cand rade cu gura pana la urechi, sau in hohote cand se vede in oglinda, nu mai zic cand ne muscam sau pupacim peste tot..e o placere sa stau cu ea desi recunosc ca am momenta cand ma simt epuizata si din cauza asta sunt irascibila. Dar vine ea primavara si vara cu plimbarile din parc...

Astazi am iesit afara in port-bebe, am si un sling insa nu m-am dumirit nici acum cum sa il folosesc sa fie safe pentru Eva, o mai pun in casa dar nu sta in echilibru perfect asa c aimi e frica.
Era un soare frumos, zapada stralucea cateva grade peste zero asa ca ne-am incumetat. Dupa vociferarile ei la imbracare cand am iesit afara a ramas muta..cred ca de uimire..era atat de alb si luminos, aerul pisca un pic si ea atarnata la pieptul meu. Am mers asa aproape o ora si as mai fi stat insa incepuse sa ma doara spatele asa ca ne-am intors acasa.Nu cred ca voi putea iesi cu carutul ceva vreme..e zapada mare pe trotuare si nu mai zic intre blociri..si sanie nu am :( dar nici Eva nu sta asa de bine in fundulet incat sa o pot lasa singura intr-o sanie fie ea si cu spatar.
Nasol ca de maine se anunta iar cod galben dar la lapovita si ploaie, pana ieri a fost la viscol si ninsoare. Oricum cand vad ca vremea ne permitem repetam escapada cu port-bebe-ul. Imi place iarna dar anul asta abia astept primavara sa ne putem plimba prin parc.

Cu mancarea parca stam ceva mai bine..azi nu a vrut piureul de legume insa cand l-am combinat cu un bob de paine mi-a mancat pe nerasulate..degeaba ii zic eu ca nu are gluten :)..insa am preferat sa ii dau asa decat deloc.
Eu ma spetesc facand catre doua trei variante de meniu la fiecare masa si ea tot mofturoasa..insa nu renunt, insist..pana la urma mananca ea ceva acolo. Cat vrea, nu o fortez.

E iarna iar

A venit iarasi zapada si viscolul dar uite ca imi place. Nu ies afara..mda...nu cu Eva..insa e iarna si era mai urat sa fie soare sau sa ploua. E zapada, e frumos de fapt..totul e alb si de ajude vjjjjjjj..vjjjjjj..
Intrebam "unde sunt zapazile de altadata?", si imi imaginam cum ma jucam cu zapada in gradina, cum ma ascundeam in zpatele unei cazamate impovizate sa arunc cu bulgari in "adversari" sau cum incercam sa prind cu gura deschisa fulgii de zapada...imi era dor si inca imi e..sper ca atunci cand Eva va fi mai maricica sa ma pot juca cu ea in zapada pana ni se inrosesc obrajii....acum ea e mica, mititica..nu pot decat sa ii povestesc sau sa ii cant despre zapada.

De mancare nu mai scriu nimc..nici o imbunatatire. Ba parc amananc amai bine fructele, i-am facut azi branzica de vaci dupa o alta metoda si sper sa ii placa. I-am dat ieri si biscuti (cu gluten ca doar de aia aveam) si i-au placut. Totusi ne apropiem de 7luni si cred ca pericolul glutenului se diminueaza...oricum nu o sa insist.Legumele sunt "problema" nostra..nu sunt bune deloc :)))

Tot despre mancare...

De dimineata nu a vrut mar+para, in schimb a rontait la o banana intreaga putin decojita. Poat ela pranz (adica pe la ora 16:00) sa ii fierb cateva legume si sa i le dau pe masa sa vad daca le vrea asa, sunt convinsa ca daca ma vede iar cu lingurita nu voi avea nici un succes.

Ne chinuim in continuare cu diversificarea. Eva refuza cu indarjire sa deschida gurita dupa cateva lingurite de aliment.O mai pacalesc din cand in cand cu vreo jucarie, astazi insa la o asa "manevra" mi-a vomitat in jet toata supa de la pranz.
De fapt are zile si zile numai ca in ultimele nu prea a mai vrut sa incerce gusturile noi sau vechi deja caci nu le-am variat foarte tare in speranta ca se va obisnui cu ele si ii vor placea..de unde...
Ma gandesc ca maine sa nu ii mai dau nimic in afara de san dar sa vedem ce chef va avea...verific maine la micul dejun de fructe.

Cateodata ma enervez ca nu mananca dar incerc sa ma controlez caci vad cum reactioneaza cand ma vede asa. E clar ca simte reactiile mele si in majoritatea cazurilor se comporta ca atare.

Trebuie sa perseverez sau sa ma perfectionez in mancarica de bebei..asta daca nu o dau si eu in autodiversificare cum vad ultimul trend...

Astept primavara

M-am cam saturat de frig desi zapada imi place, si chiar asa cum a nins ieri nu am mai vazut demult.
Fulgi mari de zapada, imensi chiar, pluteau prin aer la fereastra mea.I-am admirat de la geam, nu am iesit afara desi as fi dansat si eu un pic cu ei, insa imi e greu asa pe frig sa ies cu Eva. Am mai incercat sa imping la carut prin zapada si am facut febra musculara. Pe aici pe stradute printre blocuri e zapada mare si nici gand sa o curete cineva pana la primavara cand se topeste singura. Am iesit si cu ea in port-bebe insa ma cam cocoseaza la cele 7.5 kg ale ei + cat or mai face si hainele groase de pe ea..nu merge.
Asa ca astept primavara sau macar cateva grade in plus in termometre sa se dezghete trotuarele..desi primavara suna mai bine cu frunzulite in copaci si nasul ghioceilor iesit in afara...mmmmm..primavara...ziua mea si a mamei mele..superrrr...las ca vine ea.

Eva e vesela si in casa, face rostogoliri prin pat sau pe covor, sare in Jumper, ma chinuie pe mine cu diversificarea, maraie sau "vorbeste" asa lucruri pe care eu inca nu le inteleg.

Au trecut mai mult de 6 luni...

de cand a venit pe lume Eva Ilinca. Mai exact 6 luni si o saptamana.

De atunci totul sa schimbat brusc, prioritatile sunt altele, viitorul "suna" altfel, eu sunt alta..de fapt noi amandoi suntem altii... dar IMI PLACE chiar daca de acum vom trai prin si pentru ea.

Sentimentul este unic..chiar daca suna a cliseu asa este. Nu pot descrie in cuvinte ceea ce simt cand o am langa mine, cand o tin in brate, cand o alaptez...oxotocina ar striga cineva avizat...MAMA ii strig eu..asta simt, ca sunt MAMA.