INCEPUTUL (povestea nasterii)

de fapt cred ca asa ar fi trebuit sa incep acest blog, cu "inceputul" insa pragul celor 6 luni de la nasterea Evei mi sa parut un moment deosebit care trebuie "memorat" chiar si virtual.
Cum niciodata insa nu e prea tarziu am sa postez aici povestea nasterii iubirii mele Eva Ilinca, poveste care am trimiso acum ceva vreme si pe forumul DC :

"01 noiembrie 2008 asa imi place sa cred ca sa intamplat in aceasta zi… serbam 6 ani de cand noi doi suntem impreuna cu o noapte de dragoste….sperand intr-o minune…si minunea sa intamplat.
Calatoria micutei noastre minuni incepe astfel intr-o zi de toamna frumoasa, o zi cu semnificatie pentru parintii ei care isi doreau un copilas si care au hotarat ca e vremea sa il aibe. Nu sa lasat asteptata, perioada era propice si se potrivea cu dorinta noastra de a avea un “leut”. Nu am stiut ca am ramas insarcinata pana intr-o zi (19 noiembrie) cand as aintr-o doara m-am gandit ca simt ceva in burtica si in mintea mea a incoltit un gand.Ma foiam pe scaun la birou cu ochii pe ceas sa fug acasa si sa ma opresc in prima farmacie sa cumpar un test. Nu am spus nimanui de gandul meu…

Eram cu testul in mana, tremuram toata…2 liniute foarte clare..2 liniute..sun la sot care se dusese sa spele masina si il chem acasa, saracul nu stia ce e cu vocea mea ciudata care il cheama acasa. Vine..intra pe usa..ii pun in fata testul..se uita buimac si intreaba “ce e asta?”, ma uit la el, nu zic nimic si il mai arat odata, face ochii mari, rade….ramane perplex..ii zic sa se duca la farmacie sa ia un test..iese pe usa zapacit..intra inapoi si ma intreaba de unde . Se intoarce cu testul, eu eram hotarata sa il repet dimineata..daaaaa..in secunda doi eram iar cu noul test in mana…2 liniute clare. Ne uitam unul la altul si avem gura pana la urechi..era clar.


A doua zi mergem la ecografie la doctorul meu Isreb Nayel si imi confirma sarcina 4 saptamani, imi da prima fotografie a bebelusei..un punct mic negru. Era ea.

Sarcina a decurs normal, fara problem majore, nu greturi, nu rau, nu pofte..mirosuri da..accentuate..simteam totul. Totusi in februarie simt eu ceva…o sangerare..fugim la spital..dezlipire de placenta..ok, nimic grav..2 saptamani la pat si tratament. Asa fac, stau acasa si citesc, ma uit pe geam cum ninge si e frig..dorm…pentru bebita mea orice. Trece si asta, sarcina avanseaza, aflam ca o sa avem fetita, facem ecografii (cam exagerez eu cu ele dar imi e dor de ea), burtica creste vizibil, bebe misca, o simt din ce in ce mai clar..ma gadila, sughite. Trec lunile si vine vara, vara care ne asteapta sau o asteptam noi pe ea caci vara asta ne intalnim cu bebe.
Cand am aflat ca am ramas insarcinata am calculat momentul cand se implineste termenul de 40 saptamani..25 iulie..si asa mi-a ramas in cap…de 2 zile incepe leul si eu am termen pe 25. Toti imi zic..e fata vina mai devreme, e vara vine mai devreme…eu nu si nu..vreau leutul meu mic.


Zilele de vara trec, se apropie termenul si ultimele zile de rac..stau linisitita cat pot de mult sa mai stea si bebe, sa treaca racul. Gata am intrat in leu..fac orice pot..nu prea mai pot..Nayel ma asteapta duminica 26 iulie la spital sa vedem ce facem..cezariana zice el..eu nu prea vreau dar bebe e sus.
Ies cu Johnny la plimbarea din jurul blocului..imi e greu..sunt mare, umflata, e cald..se anunta o zi si mai calda maine. Maine am termenul….

Ma culc…

UPSSSSSS….ce ma doare..iar…inca odata..mmmm…la 10 minute..ce zi e azi? Sambata 25 iulie ora 02:00 si ma doareeee….Il trezesc pe sot…ma mai culc…resist asa pana dimineata cand il sun pe Nayel..ma trimite la spital sa ma vada medicul de garda si ma linisteste ca vine si el , nu ma lasa acolo..stie ca sunt agitata si nu ma lasa asa.

Imi iau bagajul pregatit deja si plec cu inima cat un purice..azi e ZIUA EI..



La spital am dilatatie 2, ok gata ma interneaza..inca am curaj, nu ma parasit..azi vine bebe..la termen fix..leuta mea…nu vrea cezariana vrea sa ii salveze burtica lui mami. Ajung sus in camera de travaliu, Johnny nu are voie..poate e mai bine..eu am mai mult curaj singura. Ma monitorizeaza..contractii puternice, dese..le suport si sunt laudata.Vorbesc cu sotul la telefon printer contractii, il trimit sa manace ceva caci cine stie cat dureaza..il calmez eu pe el .
Un control..dilatatie 3-4. Il sunam pe Nayle si asistentele si medicul de garda (Azdacher) primesc ceva indicatii sa imi rupa apa si vine si el imediat. Eu pregatesc epidurala, sunt gata, astept…..Un alt control peste jumatare de ora…dilatatie 7-8…”nu mai putem epidurala” aud de la medicul de garda..CE?!!!???????? tipa ceva in mintea mea..e bine, e rau..nu mai stiu..eu ce fac???? Nu imi rupe nici apa…ca nasc rapid zice.

Il vad pe Nayel..ma linistesc instant..ce bine e sa fie aici, aveam nevoie sa il vad sa stiu ca a venit. Glumeste cu mine, imi face control..dilatatie 9, imi rupe apa..putin colorata, asa ca primesc antibiotic. Se schimba si zice “HAI”…hai unde? Ce?...”pe masa”. Contractiile vin..dese..tot mai dese..totusi imi arde de “prostii”..ma uit la doctor ca e in maieu mulat si cu brandul pe afara…am la ce ma uita..bronzat asa ..deh! nasc eu dar ochiu’ de femeie….



Ma urc pe masa intre contractii..e clad..e cea mai calduroasa zi si tot soarele se revarsa pe mine..e ora 17:00. “Cand simti contractia impinge”…da da..impinge tu ca eu nu stiu…”NU POOOOOTTTT”, doare, tip,..inca odata…inca odata..tip, inchid ochii si ma linistesc..ceva cald iese din mine..”GATA.BRAVO”. A VENIT PE LUME EVA ILINCA. Abia acum deschid ochii..o vad..e mica, vanata..”de ce nu tipa?”..”ai rabdare”. Am rabdare..e asa bine…nu ma mai doare nimic..Intreb cat e ceasul. 17:25.

Aud un tipat..vad un piciorus doar caci bebe e flancata de doi medici neonatologi care se ocupa de ea. E bine. Mi-o arata 5 secunde, apuc doar sa ii sarut parul umed, negru si cret, apoi ei dispar. Eu raman cu Nayel si asistentele dragute la cusut si finisat. Domnul doctor e “croitor” asa o aud pe o doamna asistenta, “asa bine taie si coase”. A venit cu trusa personala pentru mine. Am parte de cel mai bun tratament si de cel mai bun medic. Reparam ”jucaria” asa zice Nayel..si recunoaste ca trebuie sa faca bine acolo ca nu doar la facut copii se foloseste ..glumet..ma face sa rad….

Ajung in salon, il zaresc pe sot cu coltul ochiului..are cel mai mare zambet posibil..imi zice ca e superba..suntem doi fericiti…avem un copil…o fetita. Primesc un superb buchet de flori, colegele de salon il apreciaza si ii fac fotografii.

UPSS….vine o asistenta cu bebe si il pune la san, eu intreb ce sa fac ca nu stiu, ea imi raspunde ca stie bebe ce sa faca…si deodata vad o gurita mica care se infige direct in tzitzi si incepe sa suga….ce senzatie minunata…sunt MAMICA."