la toate am renuntat..si parca simt un gol...timpul trece, Eva creste si uite asa nu mai e bebelus.
Cand am transformat caruciorul din landou in sport am simtit un chimpe in stomac, aveam fata mare care statea in fund si nu mai vroia la orizontala.Desi abia asteptam momentul cand a venit a fost asa...brusc.
Scaunul de masina e ceva firesc si normal ca avem si noi, Eva nu mai incapea in scoica de mult asa ca am renuntat si ea ea si Doamne ce greu a fost...scoica aceea micuta, rosie pe care in maternitate fiind o asteptam cu sufletul la gura sa o aduca J., sa o punem pe Eva inauntru si sa plecam cu ea acasa. Si ce mica statea ea acolo in salopetica ei roz cu floricele, cum J. a asezato ca pe un nestemat in masina si a incorsetato on chingile masinii, si eu eu tot drumul pana acasa am stat cu mainile pe ea sa o protejez pe bebis de trepidatii...acum Eva nu mai incape in ea, asa ca o depozitam.
Cadita a devenit si ea un obiect inutil. Acum facem baie in cada mare, pe un covoras antiderapant cu toate jucariile, cu dusul si daca avem loc alergam sau suntem in picioare.
Si cat am cautat cadita..a fost moment special cand J. a venit cu ea acasa, o cadita portocalie, frumoasa, cu protectie pentru bebelusi. Si cum ii faceam baie unuei papusi minuscule in ea cu apita potrivita la temperatura, cu mana tremurand ca nu stiam cum si cu sufletul la gura sa nu panga Eva...Acum o depozitam si pe ea...
Ce urmeaza.....?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
te cred ca te-au apucat nostalgiile.
RăspundețiȘtergereUrmeaza multe alte accesorii. sa vezi cand renunti de tot la carucior, la patut...cand va merge prima data la gradinita...of....timpul e ireversibil si trece foarte repede.