Avem 2 dintisori

...iesiti fara mare bataie de cap. Nu tu febra, nu maraieli, nu deranjamente la burtica ci pur si simplu m-am "zgariat" in ei cand ne jucam.
Au iesit ei mai demult si trebuiau deja mentionati insa abia azi scriu despre ei. Sa apuc sa scriu despre iepuras pana nu apar si cei de sus caci nu cred sa mai treaca mult pana apar si acestia.
Primul dintisor a aparut la zi mare, de Boboteaza (06 ianuarie 2010)asa ca il cheama "Ioan" iar pe al doilea "Petre" ca e tare ca piatra...urmatorii cred ca raman in anomimat fara nume destinate.

7 luni

Astazi Eva Ilinca a facut 7 luni..unde sunt zilele de inceput?..imi amintesc cum am aduso acasa de la maternitate, mica mititica afundata in scoica de la masina inotand intro salopetuta roz, de prima baita cu urlete si de prima plimbare cu caruciorul in zilele caniculare de august...ce repede trece vremea..

Zilele trec si cu ele inima mea de MAMA se umple, sentmentele se intensifica, legatura dintre noi e alta, eu ma schimb , ea creste...eu O IUBESC.

Maine vine tati

Ce il mai astept...Nu a plecat el decat de 5 zile dar mi-a lipsit. In curand sa va urca in avion iar maine pe la pranz il astept acasa. Pe el si valizele lui :).
Abia astept reactia Evei cand il va vedea dupa atatea zile, ea oricum se bucura tare seara cand il vede venind acasa.Cand aude cheia in usa intorce capul, asteapta sa intre si cand il vede incepe sa ranjeasca cu mare veselie si zgomot...ce sa ii faci e iubitul nostru...

La baita

Doamne ce ii mai place la baie. Cand vine seara si ii zic de baita si cand ma vede ca pregatesc toate cele e toata un zambet..mai am si un catecel inventat de mine pe care il cant inainte de baie si cand il aude instant imi arata dintisorii intr-un zambet larg de tot.

Nu ii mai facem demult baie in dormitor pe pat cum ii faceam cand e abia nascuta, acum ma cocosez in baie peste cadita ei pusa in cada mare..noroc ca de la o vreme de cand a mai crescut si nu ii mai e frica o spala Johnny. Ce mai stropeste, da din manute si din picioruse, roade si suge ratusca, rade, gangureste...ce sa mai e in lumea ei..leu leu dar ea parca e peste in apa . Abia astept sa o duc si la bazin sa ne destrabalam si pe acolo. Am zis sa asteptam primavara pentru asta, pe gerurile si viscolurile care au fost nu m-am incumetat.

As zice ca baia e preferata ei daca nu ar fi tzitzica..sau cateodata nici nu mai stiu :)...

I-am facut baita si in cada mare, am intrat eu sau Johnny si am tinuto sa dea din picioruse, ce bucurie.....nu vad sa se sperie desi a cazut odata cu fata in apa cand pentru o secunda am tinuto putin mai larg.

Aseara la baie insa am avut parte de o surpriza neplacuta. Ne jucam cu buretelul de baie plin cu apa, eu il ridicam sus si ea se juca cu firul de apa ce curgea subtire , i-am dat asa pe burtica, pe obrajori, pe nasuc si a intrat si in guritza...cred ca a inghitit ceva apa sau nu stiu cand deodata aud "hac" si o vad cum vomita in jet lapte+jumatatea de portie de cereale ce cu greu o mancase mai devreme..saracuta avea si in nas..din cauza pozitiei de semisezut (la 45 grade) cred ca sa inecat caci se invinetitse toata si icnea de zor..intr-o secunda am luato in brate am batuto pe spate mai aplecata pana a dat tot afara...uffff imi tremurau mainile..ea plangea saracuta caci se speriase tare...bata-l norocul de buretel cu apa..am schimbat apa si ne-am intors in baita la joaca..insa momentul mi-a creat un pic de panica noroc ca nu ma blochez instant cand e vorba de asa ceva.
Soacra mea era langa mine cu o fata verde-albastra si cu picioarele tremurande....cam slaba de inger :))))...

Oricum mai avem azi si de maine ii face tati baita iarasi....

Camera Evei

Eva are camera ei unde doarme. Am ales sa dormim separat, noi in dormitorul nostru si ea in al ei. Asa ca am amenajat camera cea mica pentru ea cu catva timp inainte ca ea sa vina pe lume. Nu am ales clasicul roz pentru fetite ci am mers pe culoarea verde brotacel inveselita de mici pete de coloare pe ici si colo.
Am cautat ceva vreme patutul, piesca centrala a camerei si locul ei de relaxare pe timpul noptii..este, normal, verde brotacel cu 2 capete de broscuta aplicate..e superb..mi-au sclipit ochii cand l-am vazut si l-am ales instantaneu. A trebuit insa sa il asteptam mai bine de o luna sa vina din Italia caci culoarea si designul erau mai putin ceruta ca magazinul sa il aiba pe stoc.
Insa si cand a venit...eram inca la birou..am primit telefonul de la curier si de fericire am anuntat toata agentia, toti stiau ca a venit patutul..asa ca mi-am luat burtoiul si intr-un suflet am alergat acasa..venise patul printesei.



Acolo doarme ea din prima zi acasa. O aud imediat daca se trezeste, ne desparte doar un perete si ne leaga un interson ce sta mereu aprins langa urechea mea.O aud si cand respira...Dimineata insa spre trezire o iau langa noi in pat, imi e drag sa ii simt mirosul si sa o stiu intre noi doi.

Azi sunt singura cu Eva

Johnny a plecat intr-o scurta calatorie pana la NY, acum e in avion deasupra Atlanticului cred. Ce o face..mananca, se uita la un film sau pur si simplu sta? Uite ca imi e dor de el deja desi a plecat doar azi dis de dimineata.
Sper sa ajung si eu odata dincolo de ocean daca imi inving teama asta absurda de zboruri lungi pe care nu stiu cum am capatato caci in avion am fost cred ca de peste 20 de ori...

I-am dat comanda de lucrusoare pentru Eva, de cosmeticale si lenjerie intima dintr-un faimos magazin pentru mine si de ce isi gaseste dragut pentru el. Nu exagerez cu cererile caci nici America nu mai e ce a fost, chinezariile sunt in floare si acolo mai ales ca toata industria lor e acum in tara milioanelor de oameni.

De fapt singura nu sunt, a venit mama lui sa stea cu noi si sa o vada pe Eva caci a trecut ceva vreme de cand a vazuto ultima data. Nu ma simt chiar confortabil cu ea aici insa cateodata se dovedeste a fi utila. Noroc ca in weekendul asta mergem si la ai mei asa ca nu trebuie sa intretin atmosfera. Nu e ea femeie rea mai degraba sunt eu mai necomunicativa sau nu gasesc subiecte de conversatie cu ea mai mult decat asta mica.

Eva in schimb e incantata sa fie in centrul atentiei tuturor, vad progrese mari in ultimele zile, a inceput sa vocifereze mai mult, in sfarsit spune ceva cat de cat pe inteles :nei-nei, nene, da, baba, te-te, me-me..cica a spus si tata insa nu as credeo eu pe cuvant pe soacra-mea :). Incepe sa se si ridice un pic pe genunchi intr-o usoara incercare de a merge deabusilea insa mai vedem..

Cu mancarea e la fel..fitze si figuri, cand vrea cand nu vrea..tzitzica insa e la mare cautare iar eu sunt in extaz.

INCEPUTUL (povestea nasterii)

de fapt cred ca asa ar fi trebuit sa incep acest blog, cu "inceputul" insa pragul celor 6 luni de la nasterea Evei mi sa parut un moment deosebit care trebuie "memorat" chiar si virtual.
Cum niciodata insa nu e prea tarziu am sa postez aici povestea nasterii iubirii mele Eva Ilinca, poveste care am trimiso acum ceva vreme si pe forumul DC :

"01 noiembrie 2008 asa imi place sa cred ca sa intamplat in aceasta zi… serbam 6 ani de cand noi doi suntem impreuna cu o noapte de dragoste….sperand intr-o minune…si minunea sa intamplat.
Calatoria micutei noastre minuni incepe astfel intr-o zi de toamna frumoasa, o zi cu semnificatie pentru parintii ei care isi doreau un copilas si care au hotarat ca e vremea sa il aibe. Nu sa lasat asteptata, perioada era propice si se potrivea cu dorinta noastra de a avea un “leut”. Nu am stiut ca am ramas insarcinata pana intr-o zi (19 noiembrie) cand as aintr-o doara m-am gandit ca simt ceva in burtica si in mintea mea a incoltit un gand.Ma foiam pe scaun la birou cu ochii pe ceas sa fug acasa si sa ma opresc in prima farmacie sa cumpar un test. Nu am spus nimanui de gandul meu…

Eram cu testul in mana, tremuram toata…2 liniute foarte clare..2 liniute..sun la sot care se dusese sa spele masina si il chem acasa, saracul nu stia ce e cu vocea mea ciudata care il cheama acasa. Vine..intra pe usa..ii pun in fata testul..se uita buimac si intreaba “ce e asta?”, ma uit la el, nu zic nimic si il mai arat odata, face ochii mari, rade….ramane perplex..ii zic sa se duca la farmacie sa ia un test..iese pe usa zapacit..intra inapoi si ma intreaba de unde . Se intoarce cu testul, eu eram hotarata sa il repet dimineata..daaaaa..in secunda doi eram iar cu noul test in mana…2 liniute clare. Ne uitam unul la altul si avem gura pana la urechi..era clar.


A doua zi mergem la ecografie la doctorul meu Isreb Nayel si imi confirma sarcina 4 saptamani, imi da prima fotografie a bebelusei..un punct mic negru. Era ea.

Sarcina a decurs normal, fara problem majore, nu greturi, nu rau, nu pofte..mirosuri da..accentuate..simteam totul. Totusi in februarie simt eu ceva…o sangerare..fugim la spital..dezlipire de placenta..ok, nimic grav..2 saptamani la pat si tratament. Asa fac, stau acasa si citesc, ma uit pe geam cum ninge si e frig..dorm…pentru bebita mea orice. Trece si asta, sarcina avanseaza, aflam ca o sa avem fetita, facem ecografii (cam exagerez eu cu ele dar imi e dor de ea), burtica creste vizibil, bebe misca, o simt din ce in ce mai clar..ma gadila, sughite. Trec lunile si vine vara, vara care ne asteapta sau o asteptam noi pe ea caci vara asta ne intalnim cu bebe.
Cand am aflat ca am ramas insarcinata am calculat momentul cand se implineste termenul de 40 saptamani..25 iulie..si asa mi-a ramas in cap…de 2 zile incepe leul si eu am termen pe 25. Toti imi zic..e fata vina mai devreme, e vara vine mai devreme…eu nu si nu..vreau leutul meu mic.


Zilele de vara trec, se apropie termenul si ultimele zile de rac..stau linisitita cat pot de mult sa mai stea si bebe, sa treaca racul. Gata am intrat in leu..fac orice pot..nu prea mai pot..Nayel ma asteapta duminica 26 iulie la spital sa vedem ce facem..cezariana zice el..eu nu prea vreau dar bebe e sus.
Ies cu Johnny la plimbarea din jurul blocului..imi e greu..sunt mare, umflata, e cald..se anunta o zi si mai calda maine. Maine am termenul….

Ma culc…

UPSSSSSS….ce ma doare..iar…inca odata..mmmm…la 10 minute..ce zi e azi? Sambata 25 iulie ora 02:00 si ma doareeee….Il trezesc pe sot…ma mai culc…resist asa pana dimineata cand il sun pe Nayel..ma trimite la spital sa ma vada medicul de garda si ma linisteste ca vine si el , nu ma lasa acolo..stie ca sunt agitata si nu ma lasa asa.

Imi iau bagajul pregatit deja si plec cu inima cat un purice..azi e ZIUA EI..



La spital am dilatatie 2, ok gata ma interneaza..inca am curaj, nu ma parasit..azi vine bebe..la termen fix..leuta mea…nu vrea cezariana vrea sa ii salveze burtica lui mami. Ajung sus in camera de travaliu, Johnny nu are voie..poate e mai bine..eu am mai mult curaj singura. Ma monitorizeaza..contractii puternice, dese..le suport si sunt laudata.Vorbesc cu sotul la telefon printer contractii, il trimit sa manace ceva caci cine stie cat dureaza..il calmez eu pe el .
Un control..dilatatie 3-4. Il sunam pe Nayle si asistentele si medicul de garda (Azdacher) primesc ceva indicatii sa imi rupa apa si vine si el imediat. Eu pregatesc epidurala, sunt gata, astept…..Un alt control peste jumatare de ora…dilatatie 7-8…”nu mai putem epidurala” aud de la medicul de garda..CE?!!!???????? tipa ceva in mintea mea..e bine, e rau..nu mai stiu..eu ce fac???? Nu imi rupe nici apa…ca nasc rapid zice.

Il vad pe Nayel..ma linistesc instant..ce bine e sa fie aici, aveam nevoie sa il vad sa stiu ca a venit. Glumeste cu mine, imi face control..dilatatie 9, imi rupe apa..putin colorata, asa ca primesc antibiotic. Se schimba si zice “HAI”…hai unde? Ce?...”pe masa”. Contractiile vin..dese..tot mai dese..totusi imi arde de “prostii”..ma uit la doctor ca e in maieu mulat si cu brandul pe afara…am la ce ma uita..bronzat asa ..deh! nasc eu dar ochiu’ de femeie….



Ma urc pe masa intre contractii..e clad..e cea mai calduroasa zi si tot soarele se revarsa pe mine..e ora 17:00. “Cand simti contractia impinge”…da da..impinge tu ca eu nu stiu…”NU POOOOOTTTT”, doare, tip,..inca odata…inca odata..tip, inchid ochii si ma linistesc..ceva cald iese din mine..”GATA.BRAVO”. A VENIT PE LUME EVA ILINCA. Abia acum deschid ochii..o vad..e mica, vanata..”de ce nu tipa?”..”ai rabdare”. Am rabdare..e asa bine…nu ma mai doare nimic..Intreb cat e ceasul. 17:25.

Aud un tipat..vad un piciorus doar caci bebe e flancata de doi medici neonatologi care se ocupa de ea. E bine. Mi-o arata 5 secunde, apuc doar sa ii sarut parul umed, negru si cret, apoi ei dispar. Eu raman cu Nayel si asistentele dragute la cusut si finisat. Domnul doctor e “croitor” asa o aud pe o doamna asistenta, “asa bine taie si coase”. A venit cu trusa personala pentru mine. Am parte de cel mai bun tratament si de cel mai bun medic. Reparam ”jucaria” asa zice Nayel..si recunoaste ca trebuie sa faca bine acolo ca nu doar la facut copii se foloseste ..glumet..ma face sa rad….

Ajung in salon, il zaresc pe sot cu coltul ochiului..are cel mai mare zambet posibil..imi zice ca e superba..suntem doi fericiti…avem un copil…o fetita. Primesc un superb buchet de flori, colegele de salon il apreciaza si ii fac fotografii.

UPSS….vine o asistenta cu bebe si il pune la san, eu intreb ce sa fac ca nu stiu, ea imi raspunde ca stie bebe ce sa faca…si deodata vad o gurita mica care se infige direct in tzitzi si incepe sa suga….ce senzatie minunata…sunt MAMICA."

Stam in fundulet

destul de instabil insa. Inca nu sta in echilibru perfect. Daca o las singurica nesprijinita are tendinta de a se lasa pe spate si chiar cade (saracuta de 2 ori a plas din cazatura) sau se apleaca in fata de atinge parchetul cu barbia. eageaba o pun eu intre perne ca aluneca intre ele si apoi ma striga de acolo sa o ridic..ma rog "ma striga" e mult spus, de fapt incepe un scandal cu tipete ce se aude de undeva de sub o perna.
Dar ii place sa stea asa..rade si e fericita cand o pun asa. Cred ca orizontul ei e mult mai interesant din pozitia asta, la orizontala era cam limitata la tavan si becuri insa asa...eee..jucariile prind o alta forma si casa alta dimensiune.
E nerabdatoare, o vad, sa se ridice sa se mista mai mult insa deocamdata miscarile ii sunt limitate. O ajut eu dar nu o fortez..cred ca eu sunt mai nerabdatoare ca ea.Acum vreau sa o vad in fundulet, apoi cum merge de-a busilea, in picioare...vreau sa treaca timpul repede si nu prea. O ador acum cand e bebelus sugar..e superba..eu asa o vad. Viata mea...

Eva are ochi albastri

...deocamdtaa cel putin. Doctora pediatra zice ca asa ii raman, eu sper sa ii ramana asa desi nici eu si nici Johnny nu ii avem colorati, dintre bunici doar mama ii are verzi si in familia ei mai sunt ceva culori :), sper ca ea sa traga o gena de acolo. Mai sper/doresc eu multe pentru ea la partea fizica (normal ce mama nu isi doreste copilul frumos) mai ales ca e fata si mai ales ca eu am suferit de ceva complexe...nu insir aici ce imi doresc pentru ea ci soptesc eu usor totul cand ridic ochii spre cer...

Ninge iar...

si eu ma bucur pentru ca imi place sa fie iarna cu zapada, sa stau in casa la cladura si sa privesc pe geam fulgii dansand.
Azi am iesit afara cu carutul, a trebuit sa ajung la Cora si cu Eva in port-bebe mi-ar fi fost mult mai greu. M-am incumetat ca eram cu mama desi la intoarcere am venit singura acasa, noroc cu cativa trecatori care m-au ajutat sa escaladez mormanele de zapada sau sa scot rotile cand m-am afundat total. Nu cred totusi ca mai ies cu carutul, am mai zis dar acum am vazut ca e foarte greu..poate se si strica, mai stii..chiar daca e el un carut din ultima generatie.
Evei ia placut afara, a dormit balansata de rotile carutului prin noianele de zapada, a dormit si in magazin iar cand sa trezit sa jucat frumos cu o cutie de bavetici de unica folosinta caci altceva nu am gasit sa ii dau.Nu am cumparat mare lucru, cautam biscuiti fara gluten care bineinteles nu se gasesc desi culmea toate mamicile cauta asa ceva, totusi am cheltuit ceva banuti pe nimicuri..

Acasa daca stam ne jucam mereu asta cand nu ne chinuim cu mancarea sau cu somnul. Singurica nu prea sta caci daca sunt cu ea aici nu o pot lasa sa planga sau sa tipe daca vrea ceva. Ce sa fac? Oricum prefer sa stam impreuna si sa ne jucam, imi place la nebunie cand rade cu gura pana la urechi, sau in hohote cand se vede in oglinda, nu mai zic cand ne muscam sau pupacim peste tot..e o placere sa stau cu ea desi recunosc ca am momenta cand ma simt epuizata si din cauza asta sunt irascibila. Dar vine ea primavara si vara cu plimbarile din parc...

Astazi am iesit afara in port-bebe, am si un sling insa nu m-am dumirit nici acum cum sa il folosesc sa fie safe pentru Eva, o mai pun in casa dar nu sta in echilibru perfect asa c aimi e frica.
Era un soare frumos, zapada stralucea cateva grade peste zero asa ca ne-am incumetat. Dupa vociferarile ei la imbracare cand am iesit afara a ramas muta..cred ca de uimire..era atat de alb si luminos, aerul pisca un pic si ea atarnata la pieptul meu. Am mers asa aproape o ora si as mai fi stat insa incepuse sa ma doara spatele asa ca ne-am intors acasa.Nu cred ca voi putea iesi cu carutul ceva vreme..e zapada mare pe trotuare si nu mai zic intre blociri..si sanie nu am :( dar nici Eva nu sta asa de bine in fundulet incat sa o pot lasa singura intr-o sanie fie ea si cu spatar.
Nasol ca de maine se anunta iar cod galben dar la lapovita si ploaie, pana ieri a fost la viscol si ninsoare. Oricum cand vad ca vremea ne permitem repetam escapada cu port-bebe-ul. Imi place iarna dar anul asta abia astept primavara sa ne putem plimba prin parc.

Cu mancarea parca stam ceva mai bine..azi nu a vrut piureul de legume insa cand l-am combinat cu un bob de paine mi-a mancat pe nerasulate..degeaba ii zic eu ca nu are gluten :)..insa am preferat sa ii dau asa decat deloc.
Eu ma spetesc facand catre doua trei variante de meniu la fiecare masa si ea tot mofturoasa..insa nu renunt, insist..pana la urma mananca ea ceva acolo. Cat vrea, nu o fortez.

E iarna iar

A venit iarasi zapada si viscolul dar uite ca imi place. Nu ies afara..mda...nu cu Eva..insa e iarna si era mai urat sa fie soare sau sa ploua. E zapada, e frumos de fapt..totul e alb si de ajude vjjjjjjj..vjjjjjj..
Intrebam "unde sunt zapazile de altadata?", si imi imaginam cum ma jucam cu zapada in gradina, cum ma ascundeam in zpatele unei cazamate impovizate sa arunc cu bulgari in "adversari" sau cum incercam sa prind cu gura deschisa fulgii de zapada...imi era dor si inca imi e..sper ca atunci cand Eva va fi mai maricica sa ma pot juca cu ea in zapada pana ni se inrosesc obrajii....acum ea e mica, mititica..nu pot decat sa ii povestesc sau sa ii cant despre zapada.

De mancare nu mai scriu nimc..nici o imbunatatire. Ba parc amananc amai bine fructele, i-am facut azi branzica de vaci dupa o alta metoda si sper sa ii placa. I-am dat ieri si biscuti (cu gluten ca doar de aia aveam) si i-au placut. Totusi ne apropiem de 7luni si cred ca pericolul glutenului se diminueaza...oricum nu o sa insist.Legumele sunt "problema" nostra..nu sunt bune deloc :)))

Tot despre mancare...

De dimineata nu a vrut mar+para, in schimb a rontait la o banana intreaga putin decojita. Poat ela pranz (adica pe la ora 16:00) sa ii fierb cateva legume si sa i le dau pe masa sa vad daca le vrea asa, sunt convinsa ca daca ma vede iar cu lingurita nu voi avea nici un succes.

Ne chinuim in continuare cu diversificarea. Eva refuza cu indarjire sa deschida gurita dupa cateva lingurite de aliment.O mai pacalesc din cand in cand cu vreo jucarie, astazi insa la o asa "manevra" mi-a vomitat in jet toata supa de la pranz.
De fapt are zile si zile numai ca in ultimele nu prea a mai vrut sa incerce gusturile noi sau vechi deja caci nu le-am variat foarte tare in speranta ca se va obisnui cu ele si ii vor placea..de unde...
Ma gandesc ca maine sa nu ii mai dau nimic in afara de san dar sa vedem ce chef va avea...verific maine la micul dejun de fructe.

Cateodata ma enervez ca nu mananca dar incerc sa ma controlez caci vad cum reactioneaza cand ma vede asa. E clar ca simte reactiile mele si in majoritatea cazurilor se comporta ca atare.

Trebuie sa perseverez sau sa ma perfectionez in mancarica de bebei..asta daca nu o dau si eu in autodiversificare cum vad ultimul trend...

Astept primavara

M-am cam saturat de frig desi zapada imi place, si chiar asa cum a nins ieri nu am mai vazut demult.
Fulgi mari de zapada, imensi chiar, pluteau prin aer la fereastra mea.I-am admirat de la geam, nu am iesit afara desi as fi dansat si eu un pic cu ei, insa imi e greu asa pe frig sa ies cu Eva. Am mai incercat sa imping la carut prin zapada si am facut febra musculara. Pe aici pe stradute printre blocuri e zapada mare si nici gand sa o curete cineva pana la primavara cand se topeste singura. Am iesit si cu ea in port-bebe insa ma cam cocoseaza la cele 7.5 kg ale ei + cat or mai face si hainele groase de pe ea..nu merge.
Asa ca astept primavara sau macar cateva grade in plus in termometre sa se dezghete trotuarele..desi primavara suna mai bine cu frunzulite in copaci si nasul ghioceilor iesit in afara...mmmmm..primavara...ziua mea si a mamei mele..superrrr...las ca vine ea.

Eva e vesela si in casa, face rostogoliri prin pat sau pe covor, sare in Jumper, ma chinuie pe mine cu diversificarea, maraie sau "vorbeste" asa lucruri pe care eu inca nu le inteleg.

Au trecut mai mult de 6 luni...

de cand a venit pe lume Eva Ilinca. Mai exact 6 luni si o saptamana.

De atunci totul sa schimbat brusc, prioritatile sunt altele, viitorul "suna" altfel, eu sunt alta..de fapt noi amandoi suntem altii... dar IMI PLACE chiar daca de acum vom trai prin si pentru ea.

Sentimentul este unic..chiar daca suna a cliseu asa este. Nu pot descrie in cuvinte ceea ce simt cand o am langa mine, cand o tin in brate, cand o alaptez...oxotocina ar striga cineva avizat...MAMA ii strig eu..asta simt, ca sunt MAMA.