Afara e cel mai bine!

Sa iesim afara e o mare bucurie pentru Eva si de ce nu si pentru mine, caci iarna asta lunga mi-a ajuns cat ne-a tinut in casa.
Oricum afara e o lume intreaga ce asteapta sa fie descoperita iar Eva nu mai conteneste sa se uite peste tot. Nu mai zic de cat poate vocifera din carut cand mergem, sau la locul de joaca. Totul e nou, totul e minunat si ea vrea incontinuu sa vada, sa simta si sa descopere.
Incerc sa iesim cat de mult afara, ne intoarcem insa pentru mese in casa caci inca nu m-am incumetat sa ii dau sa manace afara ceva mai mult decat biscuiti, grisine sau apa si suc. Eva manca cu tot corpul :), are mancare in par, pe cercei, in nas, pe maini, pe picioare (mda!) asa ca pentru festinul de pranz ne retragem intotdeauna in "vastele" bucatarii de acasa.
Insa dupa masa daca nu dormim iesim iarasi si continuam plimbarea si minunatul de rigoare de multitudinea de noutati.

In parc imi place mie cel mai mult. Mergem cu prietena Evei, Sofia si mama ei. Astazi au stat amandoua in iarba la joaca si si-au impartit biscuitii..ma rog, vorba vine ca Eva a mancat tot chiar si biscuitul Sofiei apoi a baut cu mare placere sucul de mar si morcov care mai nou e deliciul delicios.

Prima boacana :)

Daca tot mergem foarte bine de-a busilea, iar ridicatul in picioare pe orice, nu ne mai e strain, atunci era de asteptat ca boacanele sa se intample. Asa ca astazi Eva catarandu-se de pe canapea, pe jumper, pe mobila a ajuns la un raft unde era pus un suport de lumanare decorativ rosu cu stelute..era..caci nu mai este :)...Eva l-a spart intr-o secunda cand l-a luat in mana si frumos i-a dat drumul jos asa cum face cu toate jucariile. Insa de data aceasta obiectul sa facut bucatele iar ea a ramas uimita.


Eu nu stiam cum sa reactionez, insa i-am vorbit frumos ca obiectul sa spart si trebuie sa strang sa nu se raneasca in ciobutele...cu tati mustaceam de ras pe la spate..prima ei boacana :)

De-a busilea - oficial.

Daca pana acum Eva mergea un de-a busilea tarat gen "guerilla style" ei bine de nici o saptamana e stapana propriilor genunchi care o asculta si mersul ei este un "de-a busile" oficial "in patru labe".
Ziceam eu ca nu o vad mergand asa caci ea prefera sus in picioare dar uite ca niciodata nu e prea tarziu.
Daca altii bebelusi stapanesc mersul asta chiar de la 6 luni noua ne-au trebuit 9 ca sa reusim.

Si e asa draguta cum "fuge" ea asa in genunchi si in palme, o las in mijlocul sufrageriei si daca nu e hopa sus pe ceva atunci clar ma cauta prin casa bineinteles cu gura pana la urechi si cu strigatele de rigoare.

Trebuie sa aranjez camerele pentru ea cat de repede. Neaparat sa ajung sa cumpar protectii pentru colturi, margini si prize accesibile.

Asta e..am fata mare :)))

Bravo!

A invatat sa faca "bravo".Adica isi loveste palmele specific si chiuie de bucurie. Daca ii arat imediat face ca mine, face si din proprie initiativa. E clar, a invatat si face asa bucuroasa si cu zambetul pe buze. Ce zambet..ditamai rasul in care ii vad clar cei 4 dintisor maiestosi :).

Hopa sus!

Gata cu statul la orizontala, nici in fund nu ne mai place. Placerea suprema e in picioare. Eva a descoperit "inaltimea" si nu o mai da pe nimic. Vrea in picioare si pace. Daca nu o ajut eu, nu e nimic, se descurca si singura. In patut, in tarc, pe covor, in brate sau oriunde nimic nu o mai tine pe loc, totul e numai bun de catarat asa ca Eva profita si in secunda doi e "hopa sus".
Invatam sa cadem frumos la loc in fundulet insa nu ii iese de fiecare data, asa ca o mai aud tipand de nervi sau pentru ca, saracuta, in caderea ei "necontrolata" sa lovit. Insa mami e mereu aproape si sare in ajutor de fiecare data.
Gata..am fata mare...am decretat.

Hristos a inviat!

Astazi este Pastele, primul din viata Evei. L-am petrecut in Chiajna la aer curat, soare si multa joaca impreuna cu bunicii materni si paterni si cu Mona(matusi'). Sa nu uit de ouale rosii si un gratar delicios...
Am avut noroc de vreme buna asa ca am stat afara in curte, ne-am plimbat si am fost la jocul de joaca pe care l-am descoperit acolo.Eva a desoperit si ea toboganul si incantata sa aruncat cu veselie pe el..ce rasete pe ea in timp ce aluneca...am un copil tare vesel si jucaus.

Bineinteles ca am facut furori cu ochelarii de soare, unul din cadourile iepurasului.Nu mai zic de invidiile starnite in parculet..sa nu uit, normal, si de susotelile parintilor probabil uimiti de aparitia noastra.

Am continuat joaca in curte pe motocicleta primita de la maia si taia. O bucurie...



A fost o zi placuta care abia sa incheiat. Eva doarme obosita si sper la noapte sa aiba putine treziri.

31 Martie 2010 - 31 ani!

Da..a fost ziua mea, am implinit 31 de ani..o varsta mare consideram eu odata, acum insa ma simt la fel de pustoaica ca la 22, ma tradeaza cateva fire albe din crestetul capului care rasar primele cand se mai duce din vopsea si cateva dungulite fine la ochi. Altfel inca imi zice lumea "domnisoara" chiar daca ma vede impingand la carut..poate nu eman inca aerul de "doamna" care in mod normal apare la varsta asta.
Mie imi convine si asa ma simt cu cativa ani mai putini...varsta din buletin e una si alta cea din inima mea.




Am peterecut ziua doar noi 3 plimbandu-ne prin Herastrau, prin muzeul satului si apoi am mancat ceva delicios in Hard Rock Cafe unde spre surpinderea mea chelnerii "instruti" de Johnny mi-au cantat pe 7 voci baritonale de barbati "La multiiii aniii!!!!Georgiaaaaaa sa traiascaaaaa!!!impingandu-mi in fata o prajitura cu o luminarica numai buna de suflat in ea.. si m-am emotionata toata.

Tot acum a fost si prima iesire e Evei intr-un restaurant la o varsta la care sa constientizeze acest fapt. A fost atat de bucuroasa, uimita, in verva, cum nu am mai vazuto. Se agita de placere, tipa, vocifera, se intorcea in toate partile, zambea oricui si intinde manuta sa apuce tot...e clar..fetei mele ii vor placea iesirile.